sâmbătă, 18 august 2012

Inceputul sfarsitului

De cu seara Adi ma pusese la curent cu planurile sale de a-si petrece ziua la shopping. Lucru de care m-am saturat pana peste cap asa ca l-am poftit sa practice acest sport de unul singur, eu urmand sa ma preumblu prin oras.

Zis si facut, l-am lasat pe shopoholicul nostru sa plece cu noaptea in cap iar eu mi-am continuat somnul de frumusete. Cand m-am trezit, am luat-o incetisor la pas catre piata Tiananmen spre a o vedea o ultima oara (cel putin pentru acum; cine stie cand si daca voi mai reveni). Pe drum am facut o scurta oprire pe la magazinele de masini ca tot imi erau in cale, ca sa le trag in poza si pe timp de zi. Ocazie cu care am descoperit ca exista si o reprezentata Bentley langa Rolls Royce. Oricum in parcarea hotelului respectiv (caci acestea se gaseau la parterul unui hotel) se aflau si un Rolls si un Bentley si un Maserati de ale clientilor, pe langa saraciile sarmanilor posesori de A8L, Mercedesuri si alte alea. Saraci ma chinezii astia. E greu sa fii comunist!

 

Intrebare de baraj: cate masini Ferrari se pot observa in aceasta imagine?

China random fact no. 1500: cei care au bani de masini scumpe nu se baga la orice ci numai la varianta Long (prescurtata L). Astfel am aflat si eu ca exista A4L (habar nu aveam), BMW seria 5L ba chiar si Passat L. Evident, A6 si A8 L sunt la ordinea zilei. Alt fact interesant este acela ca nu prea se omoara dupa cine stie ce motorizari (nu vezi motoare de 4.2 ca la noi), dar sa fie masina mare nene. Asta e tot ce conteaza!

M-am preumblat iar prin locurile deja stiute, am bagat nasul si in orasul interzis (pana la poarta la care se plateste intrarea), am dat o tura de piata Tiananmen, am luat niste tigari pentru fumatorii de acasa (evident, modele locale, ca altfel n-are rost). Cel de la tigari imi daduse rest cu 20 Y mai mult, dar generos fiind i-am inapoiat. Ma si gandeam ca uite, am facut o fapta buna, sigur o sa se intoarca la mine sub altfa forma. Ce sa mai, eram impacat cu universul si cu ideea ca aceasta era ultima zi in Beijing si in China.


Multi au tricouri cu texte in engleza, putine sunt corecte sau au sens. Aici unul din cele care macar era corect.


Iaurt chinezesc, ce se gaseste mai ales in Beijing. Este amestecat cu zahar dar e bun la gust si trebuie consumat la fata locului, ca nu poti sa pleci cu borcanelul omului. Iei paiul, il infigi prin hartie si sugi albeata. Lux!


Ochelarii de hipster sunt la mare cautare. Atat de mare incat multa lume (mai ales domnisoare, cum alftel?) ii poarta fara lentile chiar, doar pentru rame. Aici, una din cele care macar ii foloseau pentru ceva (de vreme ce au si lentile). 


O panorama din curtea de intrare a orasului interis. Sa fie acolo.


Din nou imi amintesc cuvintele lui fratemiu care incerca sa ma convinga ca chinezoaicele sunt naspete, fara sa fi calcat in viata lui pe aici. Ma sa fie?

Infometat fiind am intrat intr-un restaurant sa mananc. De precizat ca nu eram in cine stie ce zona ci pe o aleie din acelea mizere cum sunt prin toata China, unde speram sa gasesc ceva mai ieftin de mancare. Chestiile din meniu aratau apetisant (noroc cu pozele) si destul de ieftine, asa ca mi-am luat niste pastai iubite si niste noodlesi. Si o bere Yan Jing. Total? 72 Y sau 42 de lei. Sa imi scuip ochii din cap. De obicei cu banii astia mancam si eu si Adi pe saturate si inca la un restaurant de doamne ajuta nu la o bomba. M-au vazut turist si au zis sa-mi puna extra la nota. In general o bere e cam 10-12 Y (era 15 la hotelul de 4 stele din Yangshuo), o portie de noodles intre 4 si 20 iar pastaile erau 15 ca ma uitasem in meniu. Si atunci cum s-a ajuns de la ceva ce ar fi trebuit sa coste cam 30 hai 40 la 72? Nu stiu, ca nu vorbeau engleza. Cum sa te certi si sa intrebi cum de costa atat? Si cu cine? Cu cineva care nu stie decat chineza?


Sa le stea in gat!

M-am saturat pana peste cap de jepcaria asta. Cu tot cheful taiat inca o data(nu e vorba de suma platita, ca 30 Y nu sunt mare lucru ci de ideea de a fi prostit pe fata) m-am intors la hostel pentru a ii infiera pe chinezi. Bine ca am facut economii ieri la marele zid, ca i-am platit in 24 de ore inapoi si cu dobanda. Acum sa vedem cu ce povestiri se intoarce Adi de la cumparaturi. Si cu ce isi mai umple bagajele.

Intre timp s-a intors si Adi, iar mie mi-a trecut supararea (forgive but don’t forget). Evident si-a mai luat un ghiozdan plin de tampenii de tot soiul, cat si niste omuleti si masini pentru machete.

Dupa ce am tras un pui de somn am iesit sa ne preumblam prin oras si sa isi caute Adi un caiet imbracat in piele care ii ramasese lui in cap de data trecuta (un fel de specialitate locala, caiete de toate marimile imbracate in piele autentica, foarte frumoase ce-i drept, dar si scumpe; am mai gasit si in Yangshuo, la fel de scumpe ca si aici).

In timp ce eu scriu chestia asta, Adi isi face bagajele, si nu mai poate de drag caci i s-a rupt rucsacul pe care l-am cumparat din Xi’an. De calitate, ne asigurau vanzatorii. Sa le stea si alora in gat, mai ales ca cereau si 250Y pe unul (pana la urma le-am luat din alta parte la 150, dupa ce a negociat Fen cu ei).

Deja maine seara la ora asta vom fi in avion, deci acesta e probabil ultimul post de pe teritoriul Chinei. Pe de alta parte, cand vom ajunge acasa voi face o retrospectiva cu impresii, sfaturi si poze mai speciale care nu au apucat sa apara in vreun articol, asa ca nu ne dati inca uitarii.