miercuri, 1 august 2012

Memoriile unor shopoholici

Dupa ce ne-am luat talpasita de la hostel insotiti de Fen, am purces catre locuinta lui aflata in nordul orasului, cam la 20 de minute de mers cu autobuzul, spre a ne lasa bagajele. Peisajul se schimba semnificativ pe masura ce te indepartezi de partea centrala. Cladirile devin mai mari si mai impozante, cartierele de zgarie nori (de locuinte) se intind cat vezi cu ochii.

Finalmente am ajuns la locuinta lui, un micut apartament de doua camere aflat la etajul 22 al unui bloc de 29 de etaje. Privelistea este cel putin...dar vedeti si singuri: 

  

Cladirile din zare par pierdute in ceata (care s-ar putea sa fie zmog sau umezeala, inca nu m-am edificat in aceasta problema). Complexul de blocuri este nou dat in folosinta (desi lifturile par folosite indelung,  si pline de tot felul de anunturi si numere de telefon).

De aici ne-am reintors spre centru pentru a cauta niste rucsaci de doamne ajuta (ca si pret, si eventual si calitate). De asta data am fost purtati in alta parte a orasului, un pic inafara zidurilor, dupa gara. Aici se poate observa ceva incredibil. Sunt siruri intregi de magazine si toate dintr-o zona vand cam aceleasi lucruri. Cel in care ne-am gasit rucsacul visurilor este un fel de Cocor (de dinainte de a fi renovat), plin numai cu trollere, rucsaci, ghiozdane, borsete, genti, gentute, ghiozdanele cu Hello Kitty si orice mai tine de caratura. Altele si mai mari aveau doar blugi de femei sa zic, si tot asa.

Am cumparat doi rucsaci The North Face de 80 L fiecare cu incredibila suma de 87 lei. Chiar seamana cu originalele si par  trainice. Aceasta importanta indatorire terminata, am fost sa mancam prin zona. Evident, restaurantele nu sunt cine stie ce (si defapt marea lor majoritate arata ca si cum nu ai vrea sa intri vreodata in ele), dar foamea ne-a rapus si am riscat. Si am castigat.

Mancarea a fost extrem de gustoasa (desi nu stiu exact ce am mancat, meniul fiind integral in chineza):



Singurul lucru identificat cu succes au fost pastaile de mazare prajite cu ardei, care erau crocante. Absolut delicios, in ciuda localului care nu arata prea datator de sperante. Din nou totalul a fost cam 48 de lei, pentru 3 oameni.

Cu burdihanele pline si rucsacii cei noi in spinare, am luat-o la pas sa vedem strazile cu magazine. Strada cu papuci de plastic:


Strada cu dresuri si alte jmecherii de genul:


Eh, si de aici am intrat in paradisul produselor amestecate la bulan etern. Ca si marele Caragiale, voi incerca o lista de materii a ceea ce se gasea in perfecta devalmasie in acest centru comercial: scaune pliante, rogojini, colaci de baie, rame de tablou, tapet, periute de dinti, penare, sampon, chitantiere, aparate de ras, lampi, genti, scoci, macrameuri, tablouri, ciorapi Puma, umbrele, chiloti, peruci, dresuri, castroane de plastic, navoade, ceasuri de perete, gantere, nunceacuri, calculatoare, mingi de ping-pong, branturi, ata de cusut, sireturi, palete de badminton, pixuri, masini de numarat bani, harti ale Chinei, mingi de cauciuc, cantare, ursi de plus, carucioare de bebelusi, oale, feonuri, pliciuri de muste, sah chinezesc, ventilatoare, elicoptere cu telecomanda, sa. Am ras cu lacrimi sa vedem sfanta debandata ce domnea in acest loc.


La intoarcere am trecut iar pe langa zidul orasului, de asta data de pe exterior.

Mai pe seara am mai facut o tura de shopping, ocazie cu care am mai cumparat cadoute pentru cei de acasa si am constatat un trend foarte ciudat (desi Adi a gasit o explicatie care ma satisface). Se gasesc foarte multe branduri locale (a se citi „de care nu a auzit nici dracu”) la preturi care mi se par excesiv de mari. Iata spre exemplu o pereche de pantofi care costau aproximativ 100E inainte de reducere:


Daca nu ma inseala matematica cu o suma asemanatoare poti sa-ti iei o pereche de bascheti Lacoste de piele din Mall. China, ce sa mai zic.

Si pentru fanii de acasa, ce am gasit azi. Ca si pret a fost 18 lei, deci cam ca la noi inainte de prematura disparitie:



Inainte sa ma blestemati trebuie sa zic ca a avut cam acelasi gust de ceva pe care il au multe din mancarurile chinezesti. Presupun ca e vorba de un fel de sos de soia sau ceva asemanator. In rest, ce pot sa zic...Have it your way!