luni, 11 noiembrie 2013

Sapte scari si un canion

Acum vreo luna am auzit ca se redeschide Canionul Sapte Scari. Nici nu stiam ca fusese inchis; noroc cu facebook-ul. Din singura poza care insotea stirea, se vedea o oaresece imbunatatire a podetului de intrare. In speta era refacut de la zero. 

Cum simteam ca trebuie sa mai fac macar o iesire din oras cat vremea tinea cu noi, am propus o vizitare si s-a votat pozitiv. 

Pentru cei ce nu stiu cu ce se mananca, Canionul 7 Scari este un defileu sapat in calcare (jurasice, nah!) in muntii Piatra Mare. Daca veniti cu trenul va dati jos la a doua halta dupa Predeal, la Timisul de Sus si apoi pe jos pana la Dambul Morii. Evident, e mai facil cu masina, fiind posibil sa ajungeti direct in Dambul Morii. De acolo exista semne astfel incat nu aveti cum sa va rataciti in drum spre Canion. Mai ales ca acum de cand s-a redeschis este aglomerat ca la mall si e de ajuns sa va tineti dupa hoarde.

Revenind la detalii legate de defileu, lungimea lui este de 160 metri cu o diferență de nivel de 58 de metri, la o altitudine de 948 metri. Cele sapte cascade care ii dau numele au inaltimi intre 2,5 si 15 metri. Si daca nu v-ati dat seama, se urca pe langa ele, pe scari care slava Domnului nu par sa mai cedeze la primul pas. Ca sa nu mai zic de podetele de legatura care acum sunt intregi (a se citi fara bucati lipsa si carpeli cum erau in ultima vreme).

De la Dambul Morii traseul (o dunga galbena verticala pe fond alb) dureaza cam 45 de minute (cel putin daca mergi si nu stai). Este vorba de 2,8 kilometri, daca nu am retinut gresit. Bineinteles, noua ne-a luat aproape doua ore sa strabatem acest drum pentru ca de ce nu? Ce-i drept era si cam aglomerat si pe alocuri trebuia sa te opresti pentru a-i lasa pe cei din sens opus sa treaca. Ca si idee, e mai greu la dus decat la intors pentru ca, cine ar fi ghicit, e mai greu sa urci decat sa cobori (la intoarcere am reusit un timp foarte apropiat de cele 45 de minute oficiale).

Odata ajunsi la intrarea in Canion este important sa va reamintiti ca o scurta oprire la cabana de la baza lui este imperativa daca doriti sa achizitionati biletul de intrare, in valoare de 10 lei. Nu de alta dar ce rost are sa cobori inapoi cateva sute de metri cand poti sa nu?

Inainte era gratis dar riscai sa se rupa podetul sub tine asa ca probabil nu e un lucru atat de rau sa se fi pus o taxa. Mai ales ca se vede ca s-au facut cateva imbunatatiri (bancute, podete, etc.) de acei bani.

Canionul in sine este impresionant si zgomotos iar scarile mai lungi iti ajuta inima sa pompeze mai abitir. Trebuie sa recunosc chiar ca am avut ceva retineri la unele dintre ele, desi a fost a treia oara cand am vizitat locul.

Dupa ce-am revenit la masina am facut calea intoarsa spre Sinaia (care e in lucru de la cap la coada; macar am vazut niste strazi pe care nu le stiam fiind nevoiti sa ocolim) de unde am purces spre Stana Regala desore care am scris intr-un articol precedent. Mancarea e buna in continuare!

 The White Tree of Gondor
 Si marcajul cu pricina
 Dat look!
 Intrarea in Canion
 Se tine bine de cea mai lunga scara...personal nu m-as fi oprit sa fac poze
 the 4
 Thor
 Let it snow, let is snow, let it snow
 The Crossing
In loc de incheiere, o expunere indelungata.