luni, 7 aprilie 2014

Zarnesti Bike Trip

Aceasta operatiune a fost din seria celor anuntate cu cateva saptamani inainte. Am avut grup pe facebook, s-a discutat interminabil cine vine, cum, unde. Propuneri, contra-propuneri si mult haos. Dupa cum am mai zis: unde-s multi confuzia creste. La un moment dat eram 17 attending si 6 possible.

Apoi au intervenit cateva schimbari majore de plan: plecarea Duminica in loc de Sambata, cu masinile in loc de tren; conditiile meteo anuntate au oscilat intre ploaie si posibilitate de ploaie, temperaturile intre 2 si 7 grade. Orsicum, indeajuns incat din cati eram anuntati sa mai ramanem 8 negri mititei, dispusi sa infruntam posibilile stihii si traseul nu tocmai usor.

Ah, traseul! Plecare din Zarnesti catre Magura (urcare constanta, pe unele locuri si de 20 grade), apoi spre Pestera (in continuare urcare) de unde in sfarsit incepe coborarea catre Moeciul de Jos, Bran, Tohanul Nou si inapoi la Zarnesti. Ciclocomputerul de pe bicicleta imi zice ca au fost 36.3 kilometri. Poate minte, poate nu, ca la fiecare ne-a iesit alta cifra.

Dupa cateva mici probleme de ordin tehnic, am schimbat formula de plecare cand am constatat ca doua masini ar fi mers mai mult goale si ne-am impachetat din doi in unu in masina la Razvan.

Blur-ati dar cu chef de pedalat, pe la 8 si jumate ne pregateam sa iesim din oras. 

Drumul a decurs fara peripetii, daca nu includem ca ploua destul de vartos. Ceea ce nu prea avea darul de a ne incanta, de ce sa mint. Insa cand am inceput sa iesim spre Sinaia am observat ca vremea a inceput sa se indrepte. Deja la prima oprire, undeva in drum spre Paraul Rece era soare si temperatura ajungea la 8 grade; mai bine decat prognoza!

In coltul stanga jos se poate observa cum fac poze proaste

Sa nu mai zic ca datorita ploii, aveam bicicleta murdarita in mod corespunzator fara sa fi dat macar odata la pedale.

Ajungem si la Zarnesti, ne echipam si montam bicicletele: roti, genti, ciclometre, bidoane, aparatori, faruri, etc. In fine, ce avea fiecare de facut pentru a fi in conditii optime de functionare. Ne schimbam si pregatim de drum dupa care facem jonctiunea cu pasagerii din cealalta masina, parcati mai spre inceputul drumului catre Magura. Intr-un final, in jurul lui 12.30 pornim la drum. 

Ca sa fie bine, incepe direct cu urcare, chiar daca mai blanda decat cea ce avea sa ne astepte. 

Inca nu incepuse partea cea cu adevarat grea si deja...

Oricum, probabil inafara de Razvan care a fost extrem de determinat, toti am avut bucatile noastre de mers pe langa bicicleta. Stiu sigur ca le-am avut pe ale mele!

 Fuck it! Pauza!

Si tot urcam...

Pana la Magura, mergi mai mult prin padure, fara sa vezi mare lucru, dar odata ajuns acolo, un peisaj de basm ti se deschide in fata ochilor. 



Destul de multi localnici pe ulite. Probabil se intorceau de la slujba sau neamuri
Si cu mine, fix 8

De la Magura la Pestera, alta urcare, poate chiar mai grea pe alocuri. Dar macar au fost mai putine masini care sa ne faca in ciuda.

 The Skipper
 In drum spre
Almost there
 Uite ba, un cal!
Frumoasa-i tara noastra!
SUS!

Ajunsi sus am picat ca lati si nu ne-am mai miscat vreo jumatate de ora dupa care am inceput in sfarsit sa coboram. Si ce coborare! O buna parte din drum era neasfaltat si din pacate ne-a luat mult mai putin la vale decat la deal (doh!). Si ce viteza am prins. Am trecut de 50km la ora si asta inainte sa ajungem la bucatile asfaltate.

Inainte sa ne dam seama am ajuns la DN dar din fericire inca coboram, chiar daca panta era mai putin abrupta. Am ajuns si la Bran unde am facut alta pauza si unde si eu si Razvan ne-am uitat ghiozdanele. Al meu avea si camera in el, ca sa fie bine. Noroc ca mai ramasese cineva in urma si nu le-am pierdut. Daca era dupa capul nostru...


Pana la Tohanul tot coborare, incat cu un pic de pedalat am reusit sa mentinem o viteza de aproximativ 35-40 kmh cu care ne-am dres si noi average time-ul.

 Last stretch!
Prin faptul ca am ajuns intreg si nevatamat consider ca m-am descurcat bine

Ultimii kilometri au fost, dupa cum era probabil de asteptat si cei mai grei. Dar i-am facut si pe aia, in ciuda vantului (constanta zilei) care batea aprig din fata. Ah, ce bine sa te schimbi in haine uscate si curate.

Dupa pauza de reincarcat totul in masini si dezechipare, ne-am indreptat catre Busteni, restaurant Casa Magica. Care chiar a fost! Preturi foarte mici, undeva sub nivelul unui restaurant din Bucuresti; mancarea foarte buna, servirea prompta. Pentru ciorba, felul principal + salata, desert, o bere si o cafea, 45 de lei. Ce pot sa zic sigur e ca stiu unde voi manca cand voi mai ajunge in zona.

Pe la orele 11 trecute fix eram in casa, obosit dar fericit.


Inca doua poze bonus:


 Trenuletul Zarnesti-Brasov care ar fi trebuit sa ne duca la destinatie
 God rays din mersul masinii