joi, 23 octombrie 2014

Lisabona

De cee? Dee ceeeee?

Asta ma intrebam azi dimineata la ora 2.45 cand a sunat ceasul omorator. Ca de obicei, mi-a fost somn toata ziua si cand am pus capul pe perna, canci. Cand a sunat alarma imi venea sa o dau dracului de Lisabona si de tot. 
In fine, am reusit sa taxi, sa aeroport, sa check-in. Am trecut si pe la Burger King care nu mi s-a parut prea extraordinar de asta data. Dar nah, la ora 4.30 dimineata nimic nu e grozav.
Zborul a decurs fara evenimente si fara prea mult somn caci cine dracu poate sa doarma pe scaunul ala?

Pe la 8 ora locala survolam Lisabona si admiram super-soarele de vara ce te orbea reflectat fiind de apele raului. Aeroportul e plasat cumva in oras asa ca la aterizare treci razant pe deasupra catorva cartiere. Ceea ce ofera privelisti de nota 10. Ajunsi la sol am decretat toti ca arata cam bine ce se intampla cu vremea si peisajul: soare, caldura, palmieri, curatenie.

Am reusit sa nu ne pierdem in aeroport si sa ajungem toti la autocare care au purces la a ne imparti pe la cele 4 hoteluri. Noi stam la Chorinthia iar restul la Hilton, Sheraton si Mariott.

Mai putin cool a fost traficul pentru ca imediat ce am parasit perimetrul aeroportului am dat in traffic-jam si ca atare am facut cam o ora pana la hotel.

Odata cazati, fiecare avea alt plan despre cum sa petreaca aceasta zi: unii vroiau sa viziteze cel mai vestic punct al Europei, care se afla la vreo 40 de km de Lisabona. Multi s-au dus la somn. Mai putini, printre care si eu am decis sa vizitam centrul. Pe scurt, am luat niste metrou (de vis-a-vis de hotel) si dusu-ne-am. 

Care metrou este mai trist decat cel de la noi. Si nici nu e explicat prea bine. Macar ne-a dus unde am avut treaba si nu e exagerat de scump: 50 euro centi costa cartela pe care poti sa ti-o reincarci si inca 1.40E per calatorie.

La fiecare colt de strada se deschide cate o piata, de obicei incununata cu o ditai statuia. Si majoritatea strazilor sunt in panta. Una peste alta, un peisaj urban foarte simpatic desi imi e clar ca e genul de loc unde NU as vrea sa conduc. Oricum, alternanta de dealuri si vai creeaza ruperi de ritm sau exagereaza marimea unor cladiri intr-un mod foarte placut ochiului.

Am batut aceleasi strazi cateva ore intregi pana am obosit suprem si apoi ne-am facut drumul inapoi spre hotel.

 Ce, numai noi aveam Cartof in Teapa? Au si ei, doar ca nu e chiar o teapa si e mai inalta
 Undeva prin centru. Fumul de se vede e de la gheretele cu castane coapte care sunt la moda aici.
 Batranete, haina grea
 Mindlessly roaming
 The good old band
 Arata prea epic ca sa nu coboram, eventual, pe aici catre apa. Pe drum am gasit si un magazin de comics-uri de unde nu-ti mai venea sa pleci...bani sa fie
 Biserica necunoscuta
 Unul din tramvaile traditionale care cumva reusesc sa urce dealurile astea nebune
 And down we go
 And up
 Are balta peste!
 Selfie
 Aia nu e chiar mare si asta nu e chiar o plaja dar e al dracu de bine sa stai la soare si asa
 These boots are made for walking
 Gigantica poarta si giganticul monument. Si uriasa piata. Si mult prea lunga cladire...
 Prim-plan cu oameni pentru scara
 Si din partea cealalta
 Si inca una!
 Multe strazi sunt pavate asa. Norocul lor ca iarna nu da cu zapada ca nu ii vedeam bine...
 Random building
 Detaliu al portii gigant (cine stie, o fi un arc de triumf)
 Impromptu street music

 Detaliu la intrarea intr-o biserica
In incheiere, niste tramvaie traditionale, ca la mama lor acasa