vineri, 29 aprilie 2016

Scotland


A trecut ceva timp de atunci dar presupun ca era doar o zi ca oricare alta la munca atunci cand Rasmus m-a intrebat  daca nu as vrea sa facem o calatorie spre insorita si calduroasa Scotie. Candva in viitorul mai apropiat sau mai indepartat. Dupa o serie de calcule diferentiale extrem de complicate cu care nu vreau sa va obosesc mintele gingase am ales acest ultim weekend din Aprilie si datorita faptului ca este 1 Mai si avem zi libera. Ba chiar, ca sa o dea elegant, primesti ziua libera chiar daca ea cade in weekend pentru ca nu e frumos sa ii iei cuiva ziua legala. GG England!

Am inchiriat o masina de la o companie unknown si un pic shady, am facut rezervari pe booking.com (le fac reclama si nici nu primesc bani, ceea ce inseamna ca sunt un fel de filantrop), am luat zile de concediu si am convins un coleg roman de la biroul din Stockholm sa ni se alature.

Cu o seara inainte sa plecam, dupa ce l-am cules pe Cristian de la gara a inceput o grindina de numa numa, tot sa iti vina sa pleci in vacanta. Dar ce sa vezi, ieri dimineata era un soare super stralucitor, bagajele erau cumva facute si noi ne-am trezit cat de cat usor.

In fine, dupa ce am stat vreo juma de ora la coada (desi am ajuns la ora trecuta pe rezervare), ne-a venit randul la masina, am fost combinati sa platim inca 190L extra pentru asigurare cu amenintarea (dovedita falsa dupa ce am citit contractul mai apoi) ca pentru orice mic damage la masina am fi platit 1000L din oficiu si dusi am fost. Morala, mai bine inchiriezi de la companiile mai mari si un pic mai scumpe, care vor incerca sa ia pielea de pe tine intr-un mod mai elegant.

 Si am primit si Opel Astra sau similar, adica Peugeout. Care nu cred ca e chiar asa similar...
Dar macar e destul de elegant si se poate conecta cu telefonul prin Bluetooth. Deci muzica cinstita, nu radio

Ah, si iata ca m-am vazut cu masina pe mana in traficul din Londra. Spre norocul meu, drumul spre iesirea din oras catre nord trece chiar pe la mine (si masina am luat-o tot de undeva din zona), asa ca pentru acomodare am avut de-a face cu strazi si semafoare cunoscute. In plus, nimeni nu te claxoneaza daca te misti mai greu asa ca una peste alta nu a fost asa complicat. Mai greu este sa stii ca restul masinii se intinde spre stanga si nu spre dreapta asa cum esti obisnuit. Nici schimbatul de viteze cu stanga nu este prea grozav dar merge.

Mare lucru nu am facut ieri decat sa tot mergem pe autostrada si diverse drumeaguri, cu viteza maxima de 112km la ora, cat e legal pe autostrada. Cateodata am dat poate si 120, din extravaganta si pentru ca camerele de viteza sunt mereu marcate (deeeci, tre sa fii cumva fraier ca sa le iei).

La un moment dat am inceput sa vedem albeata pe coclauri si am dezbatut indelung daca o fi bruma sau zapada. Cand a inceput sa ninga in mod serios, disputa s-a clarificat de la sine.

 In apropiere de Newcastle am dat de un mic ambuteiaj asa ca am apucat sa trag un instantaneu cu acest minunat monument, the Angel of the North (parca)
 Am facut si un mic ocol ca sa vedem Castelul Bamburgh care este cu mult mai epic decat reiese din pozele facute de mine. Aici vazut din parcarea de la poalele lui. Oricum, am ajuns tarziu aici si incepuse deja sa se intunece. Si nici tipenie de om la ora aia, decat ciori. 

Daca ar fi fost lumina, timp si inspiratie in plus, poate as fi putut face o astfel de poza

 Castelul este chiar pe marginea marii. Undeva in dreapta este o insula pe care se poate ajuge cu feribotul (cred) si unde se afla o manastire de pe la 1000 toamna. Aparent cea care apare in Vikings?
 Zee see, zee Rasmus
Deja cand am plecat de la castel incepuse sa se intunece bine si sa ninga si mai bine. Rasmus a preluat aceasta ultima bucata de traseu si a facut o treaba excelenta in a ne duce intregi pana in fata hotelului.

Ah, in loc de incheiere, un mic random fact despre Edinburgh. La barul hotelului care a deschis special pentru noi pe la 11, un pahar de whisky scotian de 12 ani costa doar cu 25p mai mult decat un Budweiser la 0.33. Acum stiu ca suntem in Scotia!