luni, 14 noiembrie 2016

Dias 2

Incercarea moarte n-are, dar nu inseamna ca trebuie sa continui pana in panzele albe. Asa ca voi reveni, pentru moment, la postarile in romana. Nu de alta dar sa fiu retardat in romana cere mai putin efort.

Ca intotdeauna cand nu ai nici un plan, te apuci sa faci chestii la nimereala. Asa ca de dimineata, ne-am urcat in masina si am luat-o asa..."intr-o apa", mai ales ca era cam innorat si nu avea rost sa incercam sa facem plaja.

In timp ce ne bucuram de faptul ca pot sa imi conectez telefonul la radioul masinii (aka metal in blana) am inceput sa ne gandim cum am putea sa urcam pe dealuri. De la nivelul apei se vad cladiri pana sus pe munte, ceea ce inseamna ca trebuie sa existe si un drum pana la ele. 

Asa ca pur si simplu am inceput sa o iau stanga, dreapta sau inainte dupa cum parea mai potrivit pentru a urca muntele. Dupa un inceput relativ normal (ca nivel de inclinare), am ajuns la niste stradute care imi vor da cosmaruri multe zile de acum incolo. Nu ma pricep prea bine la aprecierea gradelor de inclinare dar unele din ele jur ca aveau inclinare de 45 de grade. Si in curba. Si late cam cat o masina si un pic. Unde mai pui ca la unele din ele trebuia sa te opresti si sa dai prioritate. Yea, RIGHT! Cum Polo-ul abia se chinuia sa urce in treapta intai, nu aveam nici o intentie sa opresc sau sa incetinesc in respectivele curbe. La un moment dat am ajuns intr-un punct de unde nu se mai putea urca asa ca am luat-o inapoi la vale. Noroc ca au tinut franele. 

La nivelul marii am inceput sa ma simt mai bine. Fuck the hills! 

In lipsa de alte idei, am inceput pur si simplu sa urmarim coasta. Nimeni nu te impinge de la spate, desi mergeam cu 40-50 destul de frecvent, admirand peisajul. Fara claxoane, fara depasiri. In fond unde sa se grabeasca lumea, ca doar toata lumea pare a fi in vacanta. Am mai stat la o cafea, am mai oprit pe unde se vedea ceva frumos. 

La un moment dat nu mai reuseam sa ajungem nicaieri asa ca am facut calea intoarsa, in ideea ca vom merge la plaja. Ei bine, eu cel putin am facut asta, in timp ce domnu' Adi a ramas sa doarma. Daca facem abstractie de pietrele in care mi-am rupt picioarele, totul a fost super cool. Apa calda, soarele placut. Ce sa mai, ceva frumos.

Pe seara am iesit, bineinteles, sa mancam. Ca si pana acum, m-am axat pe fructe de mare pentru ca daca nici in mijlocul oceanului nu sunt proaspete...apoi unde, mm?

Ajunsi la hotel am constatat cu mare placere ca posterul de la intrare cu "musica en vivo" nu mintea. Doi neni in etate rupeau chitarele in doo. Am decis sa nu mai urcam si sa ne bucuram de muzica lor. M-am simtit ca la un concert flamenco si am aplaudat frenetic. Sper ca maine seara sa fim pe faza si sa ii prindem iar pentru ca mi-au facut seara mai frumoasa. Aplauzele pe care le primeau dupa piesa ca si cu micile pauze dintre piese in care vorbeau intre ei si mai incercau cateva acorduri m-au facut sa simt ca particip la o inregistrare live a Buena Vista Social Club. 

Plaja de langa Castillo San Felipe. Cred ca oamenii au fost foarte generosi cand au denumit acea cladire castel. A fost atat de impresionant incat nici macar o poza nu i-am facut.
In spatele castelului o gradina cu pietre. Cine si de ce o fi stat sa aranjeze toate pietrele asa, ma depaseste
Continuandu-ne drumul spre sud est
Estacion El Mirador. Good cakes, good tea, good prices!
Table with a view
In timp ce mergeam am vazut un semn "Playa ceva". Am zis sa investigam si jur ca nu mi-a parut rau. De fapt, mi-a parut rau ca nu apucasem sa imi cumpar inca slipi si prosp de baie caci tare as mai fi facut o baie aici! In aceasta poza, coboram spre plaja
Locul in cauza, inconjurat de dealuri si asezat intr-un golf bestial. Nu-mi venea sa mai plec

Si cu toate astea, am plecat mai departe. Undeva mai la vale, o piatra mare, in mare
In oraselul terminus unde am decis sa facem calea intoarsa
Ce placere tre sa fie sa vii seara beat si sa te impiedici in astia
Tot pe undeva
Ca multe alte biserici din lume, si constructia aceasteia s-a intins pe cateva sute de ani. Chiar multe daca ne gandim ca a fost inceputa pe la 1600 iar clopotnita a fost ridicata la inceptul secolului 20
Interiorul destul de impresionant
Inapo in Puerto de la Cruz pe la asfintit
Plaja unde m-am dedat la inot. Se pot observa, acum ca apa era la reflux, pietrele in care mi-am rupt dejtele. Daca nispul pare negru, este datorita faptului ca chiar este negru (insula fiind vulcanica, are sens)
Si un apus

In loc de incheiere as posta una din melodiile cu mosuletii dar cum o poza se incarca in cam 5 minute, o melodie dureaza cam pana la urmatoarea "Super Moon" (care btw, cica a fost azi dar nu prea). Toodles!