miercuri, 11 ianuarie 2017

Bangkok, orasul contrastelor

Ieri, prin amabilitatea (si probabil interesul) fetei de la receptie, am arvunit un taxi care sa ne duca la aeroport. Suma a fost de 900, deci nici o surpriza aici; doar atat am platit si la venire. Urma ca la 6 sa fie in fata hotelului, ca sa avem timp berechet la dispozitie pentru a ajunge la aeroportul aflat la 50 de km. 

La 6.10 inca nu aparuse asa ca m-am dus si am batut la usa patroanei. Trebuie spus ca a fost forte prompta si a pus mana pe telefon sa il sune pe individ. Cum la si 20 inca nu ajunsese, s-a dus si a dat drumul masinii ei, in caz de. In acelasi timp, taximetristul afirma ca este pe aproape asa ca nu am plecat direct. Pe la si jumate si-a facut aparitia, cerandu-si scuze, samd. Cred ca a rasuflat si patroana usurata ca poate sa se intoarca la somn si nu trebuie sa conduca 100 de km in rush-hour-ul de dimineata. Desi m-as fi asteptat ca la ora aia sa fie relativ liber pe drum, se pare ca thailandezii sunt oameni harnici. La 6.40 era deja coloana de maini pe sosea si nu prea aveai unde sa depasesti. 

Cum necum, am ajuns pe la 7.30 la aeroport. Nu eram foarte stresati pentru ca timp mai era, pana la 8.45 cand trebuia sa decolam.

Random fact: cu noaptea in cap copii erau dusi la scoala. Imbracati in camasute albe si pantalonasi/fustite negre, scolarii erau transportati de catre parinti cu scuterul sau in pick-up-uri cu banchete in spate (un fel de school bus ma gandesc). Cred ca la o frana mai brusca (nu zic de accident), jumatate de ei ar fi fost insirati pe drum. Si uite ca totusi supravietuiesc si nici nu se plang ca guvernul nu face si nu drege...

Am zburatara, am aterizatara, am luat rapid trenul rapid pentru ca acum stiam exact de unde, cum si cat, am ajuns la hotel (altul decat la venire, dar in aceeasi zona, aproximativ) si am bagat un somn cinstit pana pe la un 3. Afara, soare cu nori (mai mult soare de fapt) si cald (in jur de 30). Nu pot zice ca imi pare rau ca pierd ninsoarea de acasa desi mi-ar fi placut sa ma invart cateva ore printre fulgi si apoi sa revin aici la temperaturi decente. Mama m-a creat pentru vara, se pare.

Am observat si prima oara contrastele violente ale acestui oras dar acum ca am mai dat o tura, au devenit din ce in ce mai evidente. Este fascinant, probabil la fel cum un oras precum  Bucurestiul este fascinant pentru un vestic:

Iata o statie de tren rapid, gen Makkasan, o enormaitate de sticla care incorporeaza trenul rapid catre aeroport, statie de taxiuri, statie de autobuze si statie de metrou plus parcare. O chestie foarte shiny si competenta, toata sticla si metal. Inauntru temperatura este cool desi afara e cald. Ce sa mai, ceva profi. Iesi insa afara si dai peste autobuzele din statie, niste harburi de prin anii 60, cu o singura usa si cu toate geamurile deschise. Alaturi, sina de tramvai (sau tren), pe care nu am vazut miscand nimic de cand sunt aici, inafara de o drezina manevrata de doi Dorei.

O iei frumos spre sau de la hotel. Tot felul de zgarie nori se bat pentru atentia ta in planul secund iar in timpul asta treci pe langa niste cladiri delapidate si negre de atata poluare si neglijare. Trotuarul cand este, cand lipseste, cand are rampe frumos facute, cand are o mana de ciment trantita pentru a forma o rampa rudimentara. Ca cineva venit din Romania, asemenea contraste nu ma uimesc prea tare dar in acelasi timp nu ma pot opri sa nu le observ si sa ma minunez precum Geraint ajuns la Bucuresti. Iar traficul este ceva infernal. Scutere, masini, camioane si autobuze de pe vremea cand nici nu eram nascut, toate arunca tone de noxe in aer.

Revenim. Odata cazati si treziti din somn, am pornit spre centru, cautand de mancare. Dupa mancarea indiana de ieri, m-am trezit cu dureri de burta si pastilele impotriva arsurilor au ajutat doar partial. Sa va mai duceti dracu cu mancarea voastra pentru caini. Huo!

E ceva de mers pana spre centru si o buna parte din traseu ne-a purtat de-a lungul unor bulevarde extrem de circulate. Afumati de atata trafic, am decis sa incercam niste stradute. Peisajul se schimba dramatic. Gherete cu mancare de strada, oameni care vand tot felul de brighidele, legume si fruce. In stanga si in dreapta tot felul de sweat-shop-uri unde se roboteste deasupra masinilor de cusut. Nu m-am simtit in nesiguranta dar nici nu a parut genul de strada pe care as vrea sa o strabat noaptea. Aici ramai cel mai impresionat de mizerie, nepasare, mirosuri, aerul de buisness as usual.
Oameni nevoiasi aici. O scoala acolo. Un mic templu dinclo. Iar tarabe. Trafic, chiar si aici, dar mai domolit, pentru ca strada e greu de strabatut fiind napadita de oameni. Asta a fost doar o strada dar ceva imi spune ca precum ea mai sunt sute in acest oras. O fascinatie morbida te face sa te uiti de-a lungul tuturor gangurilor, sa zabovesti cu privirea in spatiile de la parterele cladirilor unde lumea mananca pe jos, sta, se uita la televizor, isi face temele sau pregateste mancare. Avem si noi pe ale noastre, care ti-ar intoarce stomacul, numai sa stai sa admiri peisajul saraciei.

Si mai mergi un pic, si iesi iar la un mare bulevard, iar cladirile sunt tot negre si lugubre in ciuda soarelui. In spatele lor se zareste cate un zgarie-nori spectaculos (sau mai putin). Sunt fascinat in continuare.

Si apoi treci de o intersectie si incepi sa vezi numai ecrane imense, inalte cat 10 etaje, cu reclame flashy si bannere cu iPhone 7 cat 4 autobuze unul langa altul. Si mall-uri de lux, si hoteluri Novotel si Intercontinental si parca nu-ti vine sa crezi ca 100 de metri mai la vale erau insirate pe trotuar gherete cu mancare din care nu ai fi gustat nimic (poate doar un peste pus pe gratar) si masute pe marginea drumului si tot felul de oameni, batrani si cupluri luand masa in aglomeratie, in noxele autobuzelor.

Dupa China, nu pot sa zic ca sunt surprins dar as vrea cumva sa transmit acest sentiment si celor ce citesc. Si dupa mall-uri de mega lux, dai de trenuri suspendate, cate 2 unul peste altul (no joke!) si de alti zgarie-nori si tarabele sunt mai spalate si preturile mai mari. Si mai faci 100 de metri si dai de un bazar sau de alta strada insirata cu magazine care vand chiloti, ciorapi, tricouri, curele, banane, slapi si durian, short-uri de blugi, suc de fructe proaspat stoarse si cosmetice ieftine. Lume trece, lume vine, cumpara mancarea aburinda de pe gratarele incropite pe marginea drumului la fiecare 3 metri sau direct in pungute de plastic pline cu fierturi care nu-mi inspira nici o incredere. Nici ca aspect, nici ca miros, nici ca mod de executie. Si lumea totusi cumpara.

 Canale de genul asta sunt la tot pasul. Nu-mi dau seama la ce folosesc pentru ca nu cred ca incape o barca pe ele. Si oricum, tre sa fii nebun sa te dai pe aici, la cum miroase
 Un afisaj electronic mai mare decat cladirea pe care e pus. O minune a arhitecturii de altfel. Cum sa nu te fascineze ca un asfel de oras are totusi o infrastructura de transport la care noi, bananierii, putem doar sa visam cu ochii deschisi? Si in acelasi timp ti se termina trotuarul in timp ce mergi si tre' sa o iei pe carosabil...
 Cred ca e vorba de Illuminati, cel putin. Sau ceva la fel de important/grav. Nu stiu daca e o singura perosoana care nu are ce face, sau un fel de cult, dar astfel de diagrame, unele mai complexe decat altele, se gasesc desenate prin toate statiile de autobuz, ba cateodata chiar si pe pereti. Taaaare as vrea sa stiu despre ce o fi vorba, sa nu mor prost
 Genul de autobuz antic, care scoate mai mult fum decat World Trade Center-urile. Intitial am vrut sa zic Colectiv dar...prea devreme?
 Mici shrine-uri de cartier, se gasesc la tot pasul. Lumea lasa tot felul de ofrande (nu stiu cui, si pentru ce)
 Cineva chiar locuieste acolo. As vrea sa zic ca e singurl loc de genul asta dar din pacate nu. Daca treci prin dreptul usii si te uiti inauntru te cutremuri. Si chiar asa saraci cum sunt, tot au pus un doliu pentru rege
 Strada de care ziceam
 Copii ieseau de la scoala. Doliu se tinea. Templul crestea
 Ghereta de coltul strazii. E mai curat pe jos decat te-ai putea astepta de la un astfel de loc dar cumva tot pare slinos
 Nu va lasati prostiti de vegetatie, e o jungla urbana. Pe o parte si pe alta sweat-shopuri si tot felul de mici afaceri de cartier. Imbulzeala, desi in poza asta nu se vede. Multa mizerie iar pentru ochiul meu, dezolare
 Magazin de echipamente sportive. Mi-a placut fatada lor
 Una din tarabele mai curate de pe marginea drumului
 Banane, papaya si papuci. De ce nu? 
 Cred ca am mai pozat asta si in prima zi, dar pe noapte
 Trafic nenica, nu gluma. Pe dreapta, toata cladirea aia, este Mall
 Shiny. Nici nu ai zice pe unde tocmai am trecut acum 5 minute
 Am intrat la mall sa mancam. Dupa indienii de ieri, doream ceva junk cu care stomacul meu este obisnuit. Gen Burger King. Pe langa ce se vede in imagine, mai exista si subsol. Si ghici ce, acesta era doar primul din 3 mall-uri aflate la o distanta de cateva sute de metri unul de altul. Daca aici nu pare prea fancy, stati sa il vedeti pe urmatorul
 Sfaturi practice in mall
 Love your organs! Sfaturi bune de altfel
 Un exemplar de pazinic dirijor (de care ziceam ieri)
 Asa se chema primul mall. Si era gigantic. Iar preturile...mai mari ca acasa, la orice articol. Si nici reduceri de iarna nu au pentru ca afara sunt 30 de grade
 Un mic templu inghesuit intre cele doua mall-uri si inconjurat de zgarie nori (se zaresc prin copaci)
 Cel de-al treilea mall. Foarte sic, foarte artistic
 De exemplu acesta era tavanul si se schimba constant, fiind, ati ghicit, un ecran
 Art stuff
 Si Mall-ul 2. Siam Paragon. Oamenii nu se joaca
 Pe langa tot felul de bolizi, aici se gasesc si magazine cu toate marcile de lux gen Prada, Fendi, Armani, Gucci, Vuitton, etc etc
 Dintre toate 3 mall-urile, acesta este clar cel mai ostentativ. Nu ai cum sa te plictisesti
 Masini sunt mai multe dar nu am stat sa fac poze la toate BMW-urile si alte alea
 Doo va rog!
Ne vedem in fata la mall. Lejer ambiguu
 To meat or not to meat?
 Piata asta parea indeajuns de curata incat sa nu te temi de salmonella
 Cand trec prin fata unui shrine/troita, oamenii impreuneaza palmele in dreptul gurii, la fel cum noi ne facem cruce (in fine, unii dintre voi). Gestul este acelasi ca atunci cand cineva iti multumeste
 Un ecran cat 10 etaje. M-as uita la Game of Thrones pe el
Nu m-am putut abtine
 Un pic mai departe, iar lucruri ieftine, iar iti cade inima
 Niste desert de coltul strazii. Nu stiu exact ce am mancat dar a fost super bun si ieftin. 10 BHT. Mai vreau
Gata boss, nu mai fac

La intoarcere am luat-o iar de-a lungul bulevardului. NU ai vazut in viata ta atatea masini, scuipand ataata fum in aer. Pana la hotel am simtit ca nu mai pot sa respir. Efectiv abia asteptam sa ajung, sa intru in camera si sa dau drumul la aer pentru ca simteam ca ma sufoc de la noxe.

Sincer ma indoiesc ca am reusit sa surprind in descrierile mele macar o farama din ce am vazut aici. Dar pana devin Tolstoi mai e. Seara buna!