marți, 3 ianuarie 2017

Thailanda - Ziua cea mai lunga

Este lucru stiut ca daca iei bilete de avion din timp, tind sa fie mai ieftine. Nu stiu exact cat ar fi costat daca m-as fi gandit sa le achizitionez in Decembrie, dar cum le-am cumparat de prin Septembrie precum omul care vara isi face sanie (sau rezervare), am dat "doar" 515 Lire din Bucuresti, cu escala in Dubai. Si inca 290E pe cele 3 bilete de avion prin Thailanda. Cazarile pentru toata perioada au mai insumat inca 175E de persoana. Una peste alta, nu e rau pentru 2 saptamani in tarile calde (la propriu).

De aici pana la semnalul urmator, este prezentata epopeea intrarii in Thailanda. 

Sa incepem cu inceputul, nu? Trezire, aeroport, cam o ora si zece pana am reusit sa trecem de security check si control pasapoarte, caci era coada interminabila (de aia tre sa vii cu minim 2 ore inainte, nu?), intarziere juma de ora a zborului (dar oricum aveam fereastra intre de 4 ore si ceva), zbor fara evenimente speciale pana in Dubai (daca nu pun faptul ca duduia de la ghiseu mi-a retinut bagajul de cabina si l-a bagat la cala; i se paruse ei prea greu si chiar era. Si mi-a mai dat si locul cel mai naspa, cel de la mijloc, pentru amandoua zborurile. Am injurat doar de vreo 3 ori dupa care m-am calmat. Atipic.) 

Deja cand am ajuns era intuneric afara asa ca am putut admira luminile orasului, printre nori. 
Si pune-te nene pe asteptat. Aproape vreo ora am tocat-o invartindu-ne in duty-free-ul terminalului iar restul privind la indieni si alte nationalitati colorate de prin zona, vanzolindu-se in jurul nostru. Cum la ei este chiar cald acum si cum era seara, e usor de presupus ca toata lumea (inclusiv noi) era placut parfumata dupa o zi intreaga. La baie, hoardele se spalau pe picioare, pe cap si pe ochi, creeand o atmosfera de dezmat si dezordine. Intentiile macar erau dintre cele mai bune, chiar daca la impresia artistica i-am picat cu brio.

Aparent foarte multi rusi aleg sa isi petreaca vacantele in tarile calde. Efectiv cam toata lumea din zborul nostru vorbea ruseste (nepotul afirma ca de fapt vorbeau ucraineana, dar cui ii pasa?)

Pe la jumatatea zborului, deasupra Indiei, tocmai cand ma prinsese somnul au inceput turbulente. Ba, da turbulente nu asa, si fata de toate datile pe care mi le amintesc, nu au durat doar 5-10 minute ci cam jumatate din zborul ramas. E al treilea zbor intr-o saptamana la care reusesc sa imi pastrez calmul si sa nu imi transpire palmele decat marginal, in ciuda conditiilor atmosferice. Kudos to me.

Odata ajunsi la destinatie, am inceput sa ne miscam cu viza. Printasem si completasem din tara o cerere de pe site-ul ambasadei, ba chiar facusem si poze (marimea 3,5 cu 4,5, ca pentru pasaport).
Eh, si ce sa vezi? In mod logic, ca sa ajungi la ridicat bagaje, trebuia sa iti iei intai viza. Dupa ce am completat si arrival card (alta foaie decat visa application), capsat poza, schimbat bani (se platesc 1000 Bahti pt aplicatie - daca esti din una din cele 21 de tari privilegiate printre care si Romania), hai sa mergem sa viza. 
Cucu bau, ca foaia pe care o completasem noi de acasa cica era pentru altceva. 
Bun, am mai completat odata, ba chiar am facut si alte poze (pentru ca trebuiau de 4 cu 6 pentru aceasta; 200 BHT) am ajuns iar la ghiseu. Desi rata era de 1000 BHT pentru aplicatie, duduia mi-a mai cerut 200...pentru chestii. I-am dat si pe aia, numai sa scap. Dupa alte 2 minute am primit viza pe pasaport si o chitanta pentru 1000 BHT. Nu stiu ce a fost cu cei 200 si nici nu am mai vrut sa aflu. Cu toata jmecheria si cu pozele pe care le-am facut de acasa, am iesit cam pe la 200 de lei. Decent.

Ca idee, cursul este de aprox 8.3 BHT pentru un leu sau 35-37 pentru un Euro. 

Bineinteles ca pana am ajuns la bagaje, zborul de Dubai trecuse si alte bagaje se invarteau de acum pe banda. Deja ma consolasem cu ideea ca s-a dus dracu bagaju cu tot cu camera si laptop inauntru (plus digi-pass-uri) cand l-am gasit depozitat undeva langa banda (la prima tura in jurul ei nu l-am vazut). Am zis Doamne ajuta si am purces mai departe, cu toate acaretele la mine de asta data.

"La semnalul urmator...Thailanda"

Dupa o noapte nedormita si tot eventul cu viza, eram cam irascibili. Cautarile unui mijloc de transport ne-au dat si mai tare la moral. 

Intai si intai, solutia cea mai la indemana. Am vazut niste masini in fata aeroportului, am intrebat care e miscarea, ni s-au cerut 1200 BHT pana la hotel (cam 145 lei). Ce-i drept, erau in regim de limuzina. Poate taxiuruile or fi mai ieftine, am zis, si iata-ne invartindu-ne inca vreo 10 minute pana am gasit taxiurile (pentru ca aeroport si pentru ca vreo 4-5 nivele). 
Ne-am uitat noi asa un pic, si am gasit coada pentru automatele de chemat taxiul (ca in Otopeni). Zic super, hai cam am dres-o. Doar sa gasim coada cozii. Si mergi. Si mergi. Si mergi. Coada incepea de afara, si se continua prin aeroport, cateva sute de metri. Mda, mai bine nu.

Si cum am fost baiat intelept si am luat hotelul la cateva sute de metri de o statie de tren care merge la aeroport, am purces in a cauta respectivul tren. Dupa niste extra alergatura, am scapat cu bazma curata. Biletul a venit 35BHT (deeeci vreo 4 lei) de fes. 

Nu am mentionat, dar afara era cald. Gen, peste de 30 de grade + umiditate. A fost un pic cam dubios cam jumatate de ora pana m-am acomodat cu temperatura normala pentru o fiinta reptiliana. Fucking love it!

Am ajuns si la hotel, si in sfarsit cineva vorbea engleza bine (pentru ca aia din aeroport m-au cam mancat de nervi) si ne-am si cazat si am facut si un dus. Am bagat si vreo ora de somn, fara sa simt ca as fi dormit macar un minut. 

Pe la 3 jumate am reusit sa ne trezim (ora locala, bineinteles) si cu maxim de talent sa parasim camera in urmatoarele 15 minute. Restul in poze:




 Era ora mesei asa ca lumea manca. Aici era un fel de curte intre doua imobile.
 Ce sa vezi si sa nu crezi, se circula ca in UK
 In drum spre zgarie nori, niste viata rurala, intre 2 autostrazi. As vrea sa vizitez strada asta, eventual fara ditai camera dupa mine ca sa nu bat la ochi (si mai mult)
 Heeeuge banners
 Cineva care ne bate la captiolul cablaraie
 Shiny Toyotas
Multe pisici bagaboante, precum si multi caini (oricum mai multi decat sunt in Bucuresti la ora actuala)
Pisicile saracele sunt slabe toate dar cainii par mai bine, dolofani
 Un parc. Singurul pe care l-am gasit pana acum dar dragut.
 Si cu view, elegant. Multa lume care joggarea. Si in general foarte curat
 Fat dogsie. Chillin', having a Bud
 Un foisor, ceva
 Vreun nene de valoare, ma gandesc. Poate o fi regele? Ultimul rege a murit prin Septembrie si sunt poze cu el la toate colturile. Si multi oameni poarta doliu. Si multa panza neagra legata de cladiri. Si exista si muuulte altare pentru el prin oras. Cred ca am vazut cateva zeci, cel putin.
 Need for speed
 Ah, pun pariu ca cineva tre sa duca dorul pozelor cu mancare din China. Asa ca voi face altele :)
Aici, niste carne de porc tocata, cu creveti, un fel de fasole si mult ardei iute. Funky
 Nepotul a incercat un fel de curry. La fel de spicy ca si al meu. Am inceput sa-mi pierd antrenamentul la picanterii dar cred ca aici o sa il recapat, vreau nu vreau
 Cat cafe. UuuYeeaaa
 Bazar. Cu chestii chiar interesante. Si oameni care nu te trag de maneca la fiecare pas. In general as putea spune ca oamenii sunt respectuosi si mai educati decat chinezii.
 Am unul la fel!
 Backstreet's back, all right!
 Spot the other live geko
Si uite asa ne-am indreptat si spre casa. Obositi dar happy. Deja imi place aici.

Maine, relatari din insula Koh Samui catre care plecam cu noaptea in cap (trezirea la 3). Pace si caldura!