sâmbătă, 24 martie 2018

Hard night in Bali

Drumul din Penang pana in Bali a durat cam toata ziua, datorita faptului ca a trebuit sa facem escala in Singapore. Iar escala a fost destul de lunga pentru ca better safe than sorry. Pe scurt, am ajuns in Bali pe la 8.30 seara, dar pana am iesit din aeroport, pana am cautat un Grab folosin netul aeroportului (taximetristii care te asteptau la iesire fiind cele mai enervante creaturi de pe pamant) + drumul, s-a facut cam 11 si ceva pana am ajuns la cazare. 

Drumul singur a durat cam o ora si un sfert pentru aproximativ 35 de kilometri. Traffic jamuri si strazile cele mai inguste si serpuite din lume au facut ca viteza medie de croaziera sa fie undeva la 30 km. Apoi a mai durat cam jumatate de ora de cautari (partial pentru ca am citit instructiunile gresit), timp in care soferul a iesit sa intrebe in stanga si in dreapta de 6-7 ori si nu s-a lasat pana nu ne-a dus in poarta hotelului, fara extra charge. Asa ca am simtit ca merita sa ii las un bacsis generos. Ceva gen 3 lire, care nu poate parea foarte mult dar la o cursa de 8-9 lire, inseamna destul. 

Cursul valutar este de aproximativ 20.000 rupii la 1 lira sterlina.

Cazarea a fost un pic nepregatita pentru noi, neavand camera. Unde mai pui ca nici nu au raspuns la telefon cand i-am cautat sa intrebam de directii. Ca atare a trebuit sa ne petrecem noaptea intr-o camera mai ieftina deacat cea pe care o platisem. Nu vreti sa stiti ce inseamna camera ieftina in Bali. Dar am facut poze asa ca veti afla. Cert este ca mi-a luat vreo ora sa adorm, tot scarpinandu-ma si imaginandu-mi tot felul de insecte mergand pe mine. Totul pe insula asta misuna. Yay!

 Nu degeaba e Singapore cel mai aglomerat port din lume. Zici ca e Magheru
 Oficial Changi este acum aeroportul meu favorit. In poza de mai sus este passport control-ul, totul electronic. Bineinteles, si baggage-drop-ul este tot electronic. Pana si comanda la toate restaurantele din aeroport este electronica (mai putin la Burger King). Au dus lipsa intaractiunii umane la un nou nivel si nu pot decat sa apreciez. Cine are chef sa il vada pe mustaciosu obosit de la pasapoarte?
 Vrei sa iti incarci telefonul? Aeroportul este plin de locuri confortabile pentru incarcare, precum acestea. Si bineinteles wi-fi-ul este gratuit pentru 4 ore + cel mai fancy duty free pe care l-am vazut in ultima vreme
 Un loc de asteptare, casual. Ca sa nu mai zic ca scaunele de la gate aveau si ele (fiecare!) priza si slot pentru incarcare USB. De ce lipsesc astea in alte aeroporturi?! Nu suntem toti dependenti de Facebook in mod oficial?
 Si am ajuns in Bali. Am reusit sa imi iau avertizare de la gardieni ca am facut poze unde nu trebuia si a trebuit sa le sterg. Aici, sala de asteptare. Succes in a-ti gasi soferul aferent!
 Macar arata epic. Ca taximetristii te haituiesc la fiecare pas nu mai apare in poza. Am vrut sa bat cel putin 3-4 dintre ei. Daca nu ma uit la tine si te ignor, inseamna ca poate nu vreau taxi, desi imi urli in ureche?!
 Noroc cu privelistea. Ce nu prea se vede in poza este cat de shabby este toata camera, intrerupatoarele, perdelele, plasa de tantari semi-lipsa de la geamuri. Probabil nu am mai avut parte de ceva asemanator de cand mergeam prin tabere in liceu.
Usa, capacul de la WC, intrerupatorul...brrr. Ce nu se vede este geamul caruia ii lipseau ultimii 3-4 centimetri de sus, cat sa iti intre toti carcaletii in camera. Si bineinteles, detaliile care faceau stomacul sa se intoarca. Din fericire, de dimineata am primit camera pe care o rezervasem initial si care arata decent.
 Altfel locul nu arata rau de loc, desi apa din piscina pare un pic statuta iar insectele sunt peste tot. Pasiunea mea. Macar staff-ul este super friendly. In general Balinezii (banuiesc ca Indonezienii in general) mi se par cei mai friendly oameni pe care i-am intalnit vreodata. Calmi si primitori si nu ridica vocea decat daca sunt vanzatori in piata. 
 Pe strada asta ne-a condus soferul pana la hotel. Numai pentru ca a trebuit sa dea cu spatele cateva sute de metri pe aici din cauza noastra si merita bacsisul. Poate nu e clar (decat daca esti sofer) dar spatiul este cam fix de o masina. Adauga marsarier si intuneric si sunt sigur ca a fost foarte fun..
 Cosulete cu ofrande. Se pare ca a fost un festival care a durat 3 zile si care s-a incheiat astazi. Aceste ofrande se gasesc la fiecare pas si contin ceva flori si ceva de rontait gen un biscuite sau niste orez gatit + betigase parfumate pentru satisfactia zeilor. Toate tanticile pe care le-am vazut azi impleteau la cosulete. Nu stiu daca se fac doar cu ocazia acestei sarbatori sau in fiecare zi, dar arata foarte frumos pe trotuar si peste tot pe unde le intalnesti.
 Suntem cazati in Ubud, unde fiecare a doua casa pare sa fie un templu. Ma si intreb daca toate sunt temple sau doar asa arata o casa normala la ei. Trebuie sa spun ca aseara in timp ce cautam cazarea pe intuneric locul m-a cam dezamagit, dar pe lumina este unul din cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut
 La intrarea spre Sacred Monkey Forest m-am batut cu un zeu din Goa. A invins; probabil a ascultat mai mult trance decat mine si de aceea
 Bai, deci ramane cum am stabilit. Intrarea la padurea cu maimutele este 50.000 rupii, adica cam 2 lire. Evident, a meritat fiecare centima
 Dupa ce i-am facut poze si am crezut ca am devenit prieteni a atacat geanta lu' Hazel si ne-am luptat in stil tug-of-war pana am scapat de el. Nu se lasa nici de-al dracu'. In padure sunt 6 triburi de maimute, fiecare cu afla-maimuta si teritorul lui.
 Me loves bottle. E amuzant ca maimutele au invatat sa deschida sticle de plastic dar nu au invatat sa bea din ele. Doar golesc continutul si apoi ling de pe jos. 
 Faceti cercu'! Daca nu ma insel, unul dintre ei este afla-boss-ul tribului din centrul padurii (ne-a povestit unul din pazinici)
 Templul principal din padurea cu maimute. Padurea este o padure pe bune, ocazie cu care am vazut cum arata o jungla adevarata. Imi pare teribil de bine ca am vazut in aceste conditii controlate, cu alei si toalete, pentru ca altfel ar fi fost o experienta prea extrema pentru mine
 Ce zici boss, il facem pe fraier cand nu se uita?
Jungle experience. M-am simtit un pic ca in Indiana Jones
 Exploring that shit. Din poze nu reies lianele, plantele care cresc in toate directiile si unele din altele, caldura, umiditatea si zgomotul (cicade FTW)
 Mi-am facut un nou prieten contra sumei de 20.000 rupii adica 1 pound. A meritat!!
 Cum ziceam, temple la fiecare pas
Probabil una din cele mai bune mese pe care le-am luat in aceasta vacanta, la aproximativ 10 lire de fes. Unde mai pui ca supa de legume mi-a amintit cel mai mult de ciorba de acasa, dintre toate supele pe care le-am avut in Asia. Kudos!
 Alt templu. Cum e zi de sabatoare, oamenii veneau incontinuu, imbracati in port national. Accesul pentru turisti este permis dar doar daca se imbraca in port national si bineinteles sunt respectuosi
 De langa templu am luat-o spre o creasta ce te purta spre rice paddies. Incepea sa se faca intuneric cand am decis sa o luam inapoi spre casa
 De altfel intunericul ne-a prins in salbaticie. Ce se vede aici este pe partea cealalta a crestei
 Si am ajuns inapoi la templu. Not a moment too soon, aventura prin jungla pe intuneric nu este genul meu de trip ideal
 Nu am vazut nicaieri temple mai elaborate decat la oamenii astia
 Templul este acolo jos. Se pot observa toti localnicii in port national cum intra sau ies dupa bunul plac. Slujba am inteles ca dureaza pana diseara la 12 deci fiecare vine cand are timp si chef
 Si inca un templu. Nivelul de detalii face creierul sa se blocheze. Poate singurii la care am mai vazut ceva asemanator sunt indienii, dar la aia e cu prost gust (surpriza?!)
Vampire playing with a gleeful kid & monkey in love with a skull. Zeul meu favorit!
Dupa templu, domnii se desfatau cu un joc de noroc. Se vehiculau sume destul de frumoase. Maine facem turul insulei. Aleluia!