sâmbătă, 17 martie 2018

Malaka

Ne-am trezit cu noaptea in cap ca sa prindem autobuzul catre Malaka, un oras de coasta ce pe vremuri a facut competitie Singapore-ului si care a trecut din mainile portughezilor (pe la 1500), in ale olandezilor (pe la 1600) si in final ale englezilor pe la 1800 (toamna, cum altfel?). Care englezi aveau si Singaporele la momentul respectiv si nu prea doreau sa isi faca singuri competitie singuri. 

La 9.30 pornea autobuzul, undeva de langa statia de metrou Bugis. Am luat un mic dejun suspect: doua oua moi varsate direct intr-un bol si alaturi o chifla dulce cu gem de nuca de cocos si unt. Jur ca ar fi mers mai bine ouale cu paine toast si sare sau mustar, dar nah, retete locale. 

Autobuzul a avut niste locuri extrem de generoase, fiind doar 3 in loc de 4 cate sunt in mod normal. Datorita celor doua vami (de iesire si de intare) + cate un mic ambuteiaj pe ici pe colo, am ajuns in Malaka in jur de ora 2. 

Hotelul este alipit de un mall; unul din multele. La fiecare pas pare sa fie cate un mall sau un centru comercial, desi lumea este in mod evident mai mult saraca decat bogata. Cam ca in Bucuresti.

 Sigur nu ai pus usile invers?
Cu cat studiez duba asta mai mult, cu atat imi sar mai multe detalii dubioase in ochi. De ce atata duct tape? De ce si-a facut o aripa falsa din carton si tape? Ce-i cu Anfield-ul lui Arsenal si imnul lui Liverpool? De ce are un suport de prosoape legat de bara din fata? De ce are ochi? Ala e logo-ul Judas Priest sau arma uneia din testoasele ninja? WHAT?!
Da boss, vad. Stiu ca e un port. Da, stiu ca e cel mai mare din lume.
Malaiezia - Singapore
Vederea de pe geamul hotelului. Trebuie sa spun ca orasul nu spune prea mare lucru pe lumina
Mmm, proper korean food
Mersul pana la cladirile din zare a fost o aventura. Trotuarul cand nu era, cand lipsea cu desavarsire; cate o bucata din dalele ce acoperau canalizarea lipsea asa ca aveai toate sansele sa cazi si sa-ti rupi macar un picior daca nu erai atent la fiecare pas. Firea, ii inveti si pe oamenii astia cum se face treaba? 
Mall-uri, fitze si parloaga din spate. Ma simt ca acasa
Abia asteptam sa ajungem inapoi la hotel. Bucata asta de oras nu mi-a inspirat nimic bun
Noroc ca a inceput sa se faca noapte si detaliile mai deranjante sa fie mai putin evidente
Daca nu ma insel, peste drum era un muzeu ceea ce inseamna ca aceastea ar fi niste exponate
Asa mai venim de acasa (cu barca)
Inceptul strazii cu piata de noapte ce functioneaza doar in weekend. Multe chestii de rontait, multe ciurucuri ieftine de cumparat. Imbulzeala. Hoti de buzunare. Muzica, mirosuri care mai de care. Am mirosit pentru prima (si da domnul sa fie si ultima oara in viata) stinky tofu. Da, exista si asa ceva, din pacate. Repulsiv.
So pillow, much wow
Specialitate locala, suc de pepene, direct in coaja. Se face un orificiu, se baga un mixer, se amesteca totul pana il ia naiba, ia un pai neamule si aia e. Genial, mai putin cand iti vine o samanta in gat
Eee, stia donsoara sa faca vata de zahar sa arate ca o floare? Stia
Some dance class
Si un karaoke chinezesc. Imagineaza-ti un nene in varsta care ar depune suflet pe slagarele lui Gil Dobrica. Cam asa suna
Inghetata cu carbune. Cica ar fi buna la digestie. Nu, mersi?!
O plimbare de-a lungul raului e chiar placuta. Multa lume se relaxeaza la un pahar sau o farfurie de noodles
Prima oara cand vad asa ceva. Un telefon aflat in camera de hotel care functioneaza ca ghid al orasului + internet + telefon. Totul inclus in pretul camerei. De ce nu exista chestia asta peste tot in lume? Mai ales ca netul nu este chiar ieftin daca nu iti iei o cartela locala
Desi pare de jucarie, se pare ca este chiar o corabie reala. Din ce stiu despre astfel de vase, se foloseau strict pentru comert, dupa cum atesta si armamentul super lejer si cala generoasa
Inapoi spre hotel. As mai pune poze dar si astea au durat cam o ora sa se incarce. Ta-taa!